New blog… :)

Știu că nu am mai postat nimic de ceva vreme și îmi pare rău! Nu am nici o scuză pentru că v-am făcut să așteptați atît de mult. Totuși am de gînd să mă revanșez Astăzi am scris a doua parte din capitolul 8 din Diamond și m-am apucat de capitolul 15 din Misiune Imposibilă.

Sper să mă puteți ierta pentru lunga absență și să vă placă noul blog :*

____________________________________

Mulțumesc mult Marty și Simonik pentru premiul acordat pentru „Speranța” :* Vă sunt foarte recunoscătoare!

Sunshine Award

Alexogi mi-a făcut o mare bucurie oferindu-mi primul meu premiu (Ms. mult Alexa :* )

Acum este rîndul meu să ofer premiul la 12 persoane (conform regulilor de mai jos).

1.Să postezi premiul!
2.Să oferi premiul la 12 prieteni!
3.Să afişezi linkul lor!
4.Să le dai de ştire printr-un comentariu pe blogul lor!
5.Să scrii din partea cui este premiul!

Voi oferi Sunshine Award persoanelor care m-au impresionat prin originalitate sau ale căror postări m-au binedispus întotdeauna. La fel ca Alexa voi încerca să-l ofer persoanelor care nu au primit încă acest premiu  iar pe cei care l-au primit deja dar pe care eu îi apreciez și respect  îi voi menționa.

Cristina

Cătălina și Adrian

Bianca

Lara

Ionica Stan

Pe parcurs voi mai adăuga…

Acum… persoanele cărora mi-ar fi făcut mare plăcere să le ofer premiul dar care din păcate l-au primit deja   sînt: Mary Lu, Alexa, Andru, Naty, Krisz,  Chocolate Gun,  Laurry, The Mole, BibbyEllen, Andreea, Jane, Aly, Larisa. Sper că nu am omis pe nimeni

Update: Mulțumesc mult BibbyEllen, Aly și Nikkinicol pentru premiile oferite :* E o onoare pentru mine.

Update: Alexandra, Andreea mulțumesc mult pentru premiile oferite. Vă sînt foarte recunoscătoare

Vampires diaries

Am descoperit Vampire Diaries cu ceva vreme în urmă, dar din lipsă de timp nu am citit nici cărțile… nu am privit nici episoadele din primul sezon.  În două zile am privit 6 episoade și deja îl iubesc… Totodată m-am apucat să citesc și cărțile.  Imediat ce termin public o postare cu impresia pe care mi-au lăsat-o… pînă atunci puteți privi primele 13 episoade aici.

Aventurile unei perle(provocare)

În totdeauna am crezut că sînt blestemată să duc cea mai monotonă și plictisitoare viață. Ah, nici nu știam cît de mult mă înșelam… mai tîrziu am înțeles că monotonia înseamnă siguranță iar eu iubesc siguranța. Deci viața mea plictisitoare nu era nicidecum un blestem ci o binecuvîntare. Cum am ajuns la această concluzie?
Totul a început  cu un an în urmă… într-o frumoasă zi de vară, presupun. Apa era călduță iar în interiorul confortabilului meu adăpost era mai bine ca niciodată… cred că era una din puținile zile în care nu-mi blestemam existența. Brusc scoica a început să tremure.

„Încă un cutremur” mi-am spus plictisită încercînd să-mi amintesc de cîte ori mai trecusem prin asta în ultima săptămînă.  Eram sigură că după cîteva secunde totul va reveni la normal dar nu, de această dată scoica se cutremura din ce în ce mai tare. Am început să mă rostogolesc dintr-un capăt în altul și să mă lovesc cu putere de pereți… Era îngrozitor.   Curînd coșmarul a încetat, însă eram prea amețită pentru a realiza ceea ce se întîmplă cu mine. Tot ce știu e că mă simțeam mai liberă ca niciodată,  sentimentul că aș fi într-o carceră care mă domina constant dispăruse fiind înlocuit de altul mai ciudat,  ceva ce nu mai simțisem niciodată – frica.  Încercam să stăpînesc această nouă senzație, însă ea devenea din ce în ce mai puternică.  În scurt timp amețeala a dispărut iar eu am realizat de ce mă simțeam astfel… scoica – adăpostul meu dispăruse. Înainte să reușesc să mă panichez am fost cuprinsă de întuneric.  Știam că nu are rost să încerc să-mi dau seama unde mă aflu… singurul loc pe care îl cunoșteam era interiorul scoicii mele pe care nu o părăsisem niciodată… pînă atunci. Nu știu exact cît timp am petrecut acolo în beznă… zile, săptămîni, luni… poate ani… pierdusem noțiunea timpului, însă în momentul în care mi-am pierdut speranța că voi mai revedea vre-o dată lumina zilei s-a întîmplat un miracol – am fost eliberată.  Fericirea mea nu poate fi descrisă… se terminase, nu mai eram prizioneră. Imediat curioazitatea și-a făcut apariția.  Vroiam să știu care fusese carcera mea pentru atît timp… nu mi-a luat mult timp să observ peștele mort de lîngă mine.  Deci asta era,  stătusem în stomacul unui pește.

Cineva m-a prins în palmă și după ce m-a examinat timp de cîteva secunde m-a pus într-un buzunar.  Mă bucurasem în zadar, nu se terminase abia începuse. Nu știu exact ce începuse dar eram sigură că nu o să fie prea plăcut pentru mine.

Am fost dată unei alte persoane care m-a pus pe un cerc bătut cu pietricele strălucitoare. Spre surprinderea mea îmi plăcea acolo… da, era un loc frumos… și mă simțeam specială. Abia mai tîrziu am înțeles cît de importantă eram, de fapt. Cercul pe care fusesm așezată era un inel, un inel extraordinar de logodnă, un inel care a unit destinele a două persoane.

Acum stau la loc de cinste pe degetul celei mai speciale persoane din lume și încerc din răsputeri să-mi respect menirea… aceea de a o ține alături soțul său pînă cînd moartea îi va despărți.

Multe idei… puțin timp…

Îmi pare rău că v-am lăsat să așteptați atît de mult continuarea, dar aveam nevoie de o mică pauză. Devenise mult prea copleșitor pentru mine… proiecte, teme, scris, citit… îmi venea mult prea greu să mă împart între toate acestea. Acum mi-am mai făcut ordine în activități și sper să reușesc să postez cîte o parte de capitol o dată la două zile. Am postat  prima parte din capitolul 7…  Știu că cam scurtă, dar trebuie să scriu și prima parte din capitolul 15 din Misiune Imposibilă

Am mai multe idei de fanfic-uri noi, dar din lipsă de timp nu mă pot apuca de scris. Totuși, una din ele mă entuziasmează atît de tare încît am hotărît să scriu cîte puțin în fiecare zi și să încep să postez pe un blog imediat ce termin fanfic-ul. O să postez cîte  1-2 capitole zilnic astfel nu o să mai fiți nevoiți să mai așteptați atît de mult timp… Dar, mă tem că dramtismul poveștii o s-o facă neinteresantă.

Descriere:

În anul 1805 oamenii  refuzau să creadă în existența magiei sau a oricărei creaturi care ținea de paranormal, dar Elsa McCarthy, fiica generalului Robert McCarthy știa că ei greșeau. Știa că realitatea nu o alcătuia doar viața lor monotonă împărțită între orele lungi și plictisitoare petrecute în casă și petrecerile sau bancheturile date de vre-un reprezentat al marii societăți.  Știa că în umbră trăiesc creaturi periculoase responsabile de moartea a sute de oameni… Cunoștea toate aceste lucruri deoarece ea era deosebită…  Visa lucruri înainte de a se întîmpla…  era suficient ca tatăl său sau oricine altcineva să îi spună numele unei persoane necunoscute pentru a ști cum aceasta și-a dus întreaga viață sau cum a murit…  Erau niște informații care aparțineau ființei ei și care erau declanșate de anumite cuvinte sau imagini.  Un alt lucru care o făcea deosebită era faptul că era protejată de un scut… un scut de care nu putea trece nimeni și nimic.  La 15 ani, Elza a fost vizitată de trei persoane care i-au promis putere și viață veșnică în schimbul ajutorului necondiționat. Ea a refuzat propunerea lor sub motivul că nu și-ar părăsi niciodată familia, în ciuda faptului că sora ei mai mare o detesta și nu pierdea nici o ocazie să-i facă viața un coșmar. Ei au plecat însă i-au jurat că o să se întoarcă și, fie că vrea fie că nu o, să se alăture lor

În preajma aniversării de 18 ani a Elzei, Neverland moșia din vecinătatea celei în care locuiește ea este cumpărată de doi frați – Jack și Mark Williams .  Imediat ce tatăl său îi dă vestea ea realizează că cei doi sînt vampiri și că ei sînt responsabili de crimele care au loc în ultima vreme în ținut. Elza se îndrăgostește de Mark Williams, dar totodată îl urăște pentru cruzimea și sîngele rece cu care omoară zilnic oamenii. Va reuși ea să își protejeze familia de moarte? Va putea ea să înțeleagă firea unui vampir și să îi ierte toate crimele? Va accepta să fie transformată într-un monstru?

Știu că nu e o descrierea foarte reușită, însă am încercat să exprim esența poveștii.  Vă rog să lăsați un mic comentariu cu opinis voastră… v-ar plăcea să citiți un asemenea fanfic?

Harry Potter sau Twilight?

Am descoperit seria de cărți Twilight căutînd pe Google informații despre J.K.Rowling. Era un articol intitulat „Stephanie Meyer noua J.K. Rowling?”   Citisem toate cărțile Harry Potter și le consideram extraordinare… iar singura comparație dintre acestea și Twilight m-a făcut curioasă.

Am găsit prima carte și am citit-o… apoi,în timp, și pe următoarele.

Mi-au plăcut… de fapt, nu țin minte să fi citit vre-o carte care să nu-mi placă… Totuși,  seria Twilight nu poate fi comparată cu cea Harry Potter, în primul rînd pentru că subiectul care stă la baza fiecăria dintre ele este total diferit. Deși aparțin aceluiași gen poveștile diferă… povestea unei tinere a cărei viață se schimbă odată ce se mută în cel mai mic orășel din SUA nu poate fi comparată cu cea a unui băiețel care află că este vrăjitor.

Din punct de vedere structural, seria Harry Potter este mai complexă și mai bine gîndită  decît seria Twilight.  Lumea prezentată în cele șapte volume este impresionată și, cred că dacă Joanne ar fi avut mai multă experiență ar fi scris niște cărți fantasy inegalabile.

Singura asemănare între cele două serii este faptul că ambele au prins la public… una meritînd asta mai mult ca alta…

Am scris asta pentru că astăzi am citit un articol în care cele două scriitoare erau comparate. Apreciez munca depusă de Stephanie Meyer și inventivitatea de care a dat dovadă, dar mă deranjează faptul că este pusă pe aceeași balanță cu J.K. Rowling…

Sper să nu fiu prea aspru criticată pentru ceea ce am scris … și că îmi veți accepta părerea. Poate vă întrebați de ce nu am scris fanfic-uri cu personaje din cărți care m-au impresionat mai mult… răspunsul e simplu… nu am putut. Nu mi-am putut imagina povestea altfel decît autoarea, iar pentru a-mi crea propriile personaje, ei bine, am nevoie de mult mai multe cunoștințe despre oameni.

Aș vrea să lăsați un comentariu cu părerea voastră sinceră în legătură cu acest subiect. Ce credeți despre seria Twilight? E cea mai bună serie de cărți citită? Ce credeți despre cele 7 cărți Harry Potter?

Streets

După cum am mai spus și în unul din articolele anterioare (pe care presupun că l-am șters …), Streets este unul din fanfic-urile care m-au impresionat.  Laura are mod plăcut și interesant de a descrie… iar personalitățile  personajelor sînt atît de bine conturate încît e imposibil să nu fii fascinat de el.  Laura a fost drăguță și a răspuns la cîteva întrebări…

Cînd ai hotărît să scrii Streets?

-   Sa ma gandesc… mereu mi-a placut sa citesc… am o obsesie pentru asta, nu ma poti lasa singura intr-un magazin plin cu carti ) , apoi am descoperit fan-ficurile shy mi se pareau geniale… iar intr-o seara pe la miezul noptii nu puteam dormi… m-a lovit inspiratia dintr-o data shy yo ca nebuna  m-am pus sa scriu… shy am ajuns sa nu ma pot opri… .

Ceea ce mi-a plăcut în mod special la acest fanfic a fost personalitatea puternică a Bellei. Cine ți-a servit drept model? Cum ai ajuns să conturezi un caracter atît de special?

-   Pai intr-un fel seamana cu mine…  sunt incapatanata si uneori prea plina de viata, plus ca nu tac niciodata daca sunt provocata…  , am incercat sa fac din ea o eu mai perfecta, adica voiam sa fie puternica , ceea ce eu nu sunt mereu… am incercat sa pun ceva din mine cand am caracterizat-o… .

Ai știut de la început care vei termina această poveste (app. iubesc sfîrșitul… îmi plac fanfic-urile cu happy end  ) sau totul a venit de la sine?

-   De fapt n-am stiut nici un capitol dinainte…  fiecare capitol venea dintr-o data fara sa-mi dau seama, deci chiar shy pentru mine sfarsitul a fost un mister, stiam doar ca voiam sa fie ceva gen Happy End…

Acum lucrezi la un nou fanfic – Different. Știu că ai fost provocată să-l scrii… dar sînt curioasă…  cum a început de fapt  totul?

-   Ador provocarile … shy am obiceiul de a juca adevar sau provocare pe un chat…  iar ioana e una dintre cele mai periculoase cand vine vorba de provocari  are idei grozave…  cred ca voia sa ma invete minte pe data viitoare, desi asta nu cred ca e posibil…  prima data a fost chiar dificil… am avut nevoie de o ora intreaga sa scriu cateva randuri, iar la primul capitol chiar imi era frica sa urmaresc comentariile… dar cred ca shy faptul ca unora chiar le-a placut m-a motivat sa fie mai usor… .

Este un proiect de scurtă durată? O să încerci să-l termini cît mai curînd sau ne putem aștepta la un fanfic cu la fel de multe capitole ca și Streets?

-   De fapt,  initial trebuia sa aiba 10 capitole… obligatoriu …  nu sunt sigura daca va fi mai lung …  nu sunt obisnuita sa scriu ceva atat de intens…  depinde de mintea mea, inca nici eu nu stiu… .

Acum că Streets s-a terminat vei începe un fanfic nou? Eu sper că da și sînt sigură că în aceeași situație se află o mulțime de persoane…

-   Nu sunt sigura…  am o multime de idei in cap pe care le-am inceput, dar le-am abandonat. As fi vrut sa incerc un fik despre vampiri… pentru ca asta e ceva nou pentru mine si chiar as vrea sa vad cum ma descurc cu o lume perfecta… dar depinde si daca cititorii nu s-au plictisit de o lume magica…  Chiar am scris 2 cap, dar nu sunt sigura…

Părerea mea e că ar trebui să postezi pe un blog… eu ador tot ceea ce ține de magie… un cititor cu siguranță o să ai

Ai un mesaj pentru cititori?

-  As vrea sa le multumesc ca m-au inteles cand nu am avut posibilitatea sa scriu si ca mi-au citit ficul si multumesc pentru comentariile minunate si pentru sugestii….  Si-ti multumesc si tie pentru acest interviu si ca ti-a placut ficul meu… .

Plăcerea a fost de partea mea…

Mulțumesc că mi-ai răspuns la întrebări.  Eu chiar sper că vei începe un nou fanfic Spor la scris și multă inspirație!